Corina Toma este specialist în comunicare, în special în comunicarea intra-personală. A studiat la București arte plastice, comunicare și parapsihologie, apoi s-a specializat în Las Vegas (S.U.A.) în cadul CEO SPACE și în Puna (India), la Osho Multi-university.

R: Te rog să ne spui la ce referă COMUNICAREA INTRA-PERSONALĂ?

C.T.: Există mai multe tipuri de comunicare, iar eu am trecut prin 3 dintre acestea: cât timp am fost directorul unei agenții de publicitate și PR m-am perfecționat în Metacomunicare, apoi de când predau la câteva școli de turism, mă ocup de comunicarea verbală și non verbală, iar Intra comunicarea o predau în sesiuni particulare, 1 la 1 sau de grup.

La ce se referă INTRA COMUNICAREA? La dialogul interior pe care îl avem cu noi înșine și cu Dumnezeu. Cum să faci ca rugăciunea ta să fie auzită. Și pentru asta punem la lucru tot ceea ce există mai nou in domeniul comunicării: limbajul constructiv („cuvântul care zidește”), programarea neurolingvistică etc. dar mai presus de toate punem în aplicare metodele Sfinților Părinți ai ortodoxiei, prin aplicarea învățăturilor creștine în viața noastră de zi cu zi.

R: Cum reacționează publicul la acest tip de informație? 

C.T.: Foarte bine! Căci există în toți oamenii o nevoie atât de mare de comunicare, de împărtășire a emoțiilor, de cunoaștere și de transformare interioară, încât fiecare întâlnire cu o nouă clasă este o adevărată bucurie de ambele părți. Căci este o altfel de școală: interactivă, dinamică și transformatoare.

R: Cum faci să ajungă acestă informație la cât mai multă lume?

C.T.: Predau la câteva școli de turism din București, în cadrul învățamântului pentru adulți, unde sunt pregătiți pentru toate meseriile din turism, de la cameriste, la manageri de restaurant și hotel. Am pornit în mod experimental cu ore de „comportament profesional”, apoi am avansat adăugand și ore de comunicare, iar acum câțiva ani am reușit să găsesc o persoană extrem de deschisă la nou, d-na Cristina van deS de la HoReCa School, care a acceptat sa adauge în programa curs și astfel ore de dezvoltare personală. Feedback-ul a fost extraordinar. Oamenii de orice vârstă și cu orice tip de pregătire sunt foarte deschiși în fața acestui gen de informație și de interactivitate care îi ajută să se exprime mai coerent și mai eficient la locul de muncă și în familie, să se înțeleagă pe înșiși și pe ceilalți, să își stăpânească emoțiile și limbajul și să le folosescă în mod contructiv. La început nu înțeleg unde au nimerit, căci impactul e foarte puternic dar, treptat sunt cuceriți și transformați.

În cadrul ședințelor personale și de grup, lucrurile sunt mai profunde. Aici vorbim deschis despre creștinismul aplicat în viața de zi cu zi și găsim soluții pentru rezolvarea tuturor problemelor personale, reușind să ne stabilim prioritățile, valorile și noi obiective de viață. Dumnezeu ne vrea fericiți și ne învață și cum putem obține această fericire. Din păcate lumea nu mai știe nimic despre învățăturile creștine, căci ele nu se mai studiază în profunzime mai nicăieri. Iar cei care nu fac teologie, sau nu se angajează într-un studiu individual asiduu, sau nu au un duhovnic potrivit, nu au cum să afle despre metodele creștine – care ne sunt atât de la îndemână și atât de potrivite felului nostru de a fi și de a gândi. Mulți dintre noi suntem atrași de învățăturile venite de peste granițe (dezvoltarea spirituală, zen-ul, yoga, meditația, budismul etc.) căci, așa cum zice și sfânta Scriptură, „nimeni nu e profet în țara lui”, e mult mai atrăgător tot ceea este străin de tradițiile noastre, de sufletul strămoșilor noștri

R: Cum a fost experiența din India? Ce te-a determinat să ajungi acolo?

C.T.: Creșnismul nu îmi spunea mare lucru și, mai mult, mi se părea desuet, depășit, bun pentru bunici și femeile băatrâne de la țară. Nu știam prea multe despre creștinim dar am fost botezată și crescută într-o familie creștin-ortodoxă și dusă la biserică regulat în copilărie. În liceu, când mi-am dat seama de puterea extraordinară a minții, am început să citesc literatură new age, budistă și am căzut în capcana meditației. Mai târziu am făcut parapsihologie și 3 grade de radiestezie și în final am plecat în India, la ashramul lui Osho. Acolo, experimentând pe viu ce însemană meditația, am început să simt și să înțeleg că acel tip de spiritualitate nu este benefică sufletului meu. Acolo am înțeles ce înseamnă protecția îngerului păzitor și marea dragoste a lui Dumnezeu pentru mine, căci mi-a salvat sufletul de la pieire. Cine a trecut prin experiențe asemănătoare, știe despre ce vorbes. Meditația îți pune mintea în stand by și când devine „goală” de orice preocupare, atunci devine o poartă nepăzită pentru orice entitate joasă care vrea să te invadeze. Deci recomand oricărei persoane care vrea să se apuce de meditație, yoga sau orice altă „practică spirituală” să se intereseze, să cerceteze, să studieze în profunzime subiectul. Căci e mai greu să repari decât să construiești corect de la început.

R: Știu că ai studiat cu unii dintre cei mai importanți speak-eri motivaționali americani precum Bob Proctor sau Les Brown. Cum se împacă cele doua școli, cea indiană și cea americană, cu tradiția românească de spiritualitate creștină?

C.T.: Ele nu se contrazic ci se completează în mare parte. Așa cum Iisus a spus „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” (Sf. Evanghelie după Matei), deci să desăvârșescă legea oamenilor.

Exista elemente foarte bune, utile omului si dezvoltarii sale launtrice în civilizații menționate, dar să nu ne lăsăm păcăliți. Să avem meru în minte că Lucifer este părintele minciunii și că a fost cel mai frumos dintre îngeri. Spiritualitatea orientală și cea occidentală sunt seducătoare, dar incomplete, iar cei care vor să înlocuiască ortodoxia cu ele au o agendă ascunsă.

Iisus aduce ceva esențial în plus: iubirea de aproapele și mai mult decât atât, iertarea și iubirea dușmanului. O smerenie și o iubire atât de puternică și de mare încât rău se topește pur și simplu în fața ei:

„ Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.

Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (…)

Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”.

Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.

Aţi auzit că s-a zis: „Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”.

Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri.”

(Sf. Evanghelie după Matei)